Istoria sistemelor de incalzire in pardoseala

Incalzirea prin pardoseala a devenit foarte populara in ultimul timp. Tehnologia in acest domeniu a depasit orice probleme de durabilitate a materialeor folosite iar incalzirea in pardoseala din zilele noastre este extrem de eficienta si de incredere. De fapt incalzirea prin pardoseala este o metoda moderna din zilele noastre, aceasta nefiind o tehnologie noua.

Coreeeni au fost cei ce au inventat conceptul de incalzire prin pardoseala, acum 5000 de ani, cand au inceput sa foloseasca sistemul numit “ondol”. Ei au construit o soba pentru gatit amplasata la un capat al unei cladirii, iar la celalalt capat era amplasat un cos de fum. Cand focul era aprins, gazele de ardere erau absorbite de la soba catre cosul de fum .Gazele fierbinti parcurgeau golul amplasat sub podea, si astfel pardoseala de piatra de deasupra se incalzea si elibera lent caldura in camera.

Romanii au inventat si ei un sistem asemanator pentru incalzirea caselor si a cladirilor publice, sistem numit “hypocaust”. Ei au dezvoltat un sistem de canale, pardoseala fiind inaltata pe suporti de caramida. Aceste tip de sistem era foarte greu de controlat si necesita munca intensiva, pentru ca cerea o atentie constanta pentru a alimenta focul si a elimina cenusa. La inceputurile sale, de acest tip de incalzire in pardoseala beneficiau numai cei bogati, apoi romanii au perfectionat acest concept de incalzire prin pardoseala pe scara larga, el devenind din ce in ce mai simplu, fiind folosit preponderent in regiunile reci din imperiu.

Mai tarziu, in secolul 14, acest sistem de incalzire dezvoltat de romani, “hypocaust” a fost folosit la incalzirea bailor din Imperiului Otoman.

In secolul 15, arhitectura si confortul evolueaza mult in Europa, in China si Coreea de Sud se continua aplicarea incalzirii in pardoseala  la scara larga. In secolul 16, in Franta se utilizau chiar si la sere, cosurile de fum cu incalzire in podele si prin pereti.

B. Franklin a studiat sistemul de incalzire “hypocaust” iar in anul 1742 a inventat un tip de soba care ii si poarta numele. In aceasta soba, lemnul era ars pe o suprafata construita din fier si situata deasupra unei conducte cu aer rece; acest aer rece se incalzea si trecea apoi prin niste orificii amplasate in peretele posterior. Aerul cald era mai apoi eliberat prin orificii de ventilare, amplasate pe fiecare parte a acestui tip de soba. Aceasta inventie nu a fost brevetata de Franklin, dar el a scris o carte detaliata despre ea, pentru ca oricine era interesat sa poata sa o copieze.

In anii 1860, sistemul de incalzire “ondol” a servit si la incalzirea multor spitale din perioada razboaielor civile. La inceputul secolului 20, Catedrala Liverpool din Anglia a fost si ea încalzita pe baza principiilor hypocaust.

Tot atunci au fost acordate si primele brevete pentru panouri si incalzire radianta, fiin folosite conducte de diametre mai mici. Pe parcursul secolului, s-au derulat mai multe experimente la nivel global cu incalzire radianta prin pardoseala , cu scopul de utilizare a acesteia in diferite tipuri de cladiri, iar coreenii folosesc in anul 1950 carbunele ca forma de combustibil in detrimentul lemnului.

In anul 1960, se incorporeaza caracteristici inovatoare cum ar fi apa calda de la un cuptor automat alimentata cu incalzirea prin pardoseala. Standardele pentru incalzirea in pardoseala au fost dezvoltate în Europa, incepand cu anul 1980, în timp ce de cealalta parte, în Coreea de  Sud, aproape toate casele erau incalzite pe baza de apa prin sistemele de tip ondol. Pe la mijlocul anilor 1980 în Europa, Orientul Mijlociu si in tarile nordice, incalzirea prin pardoseala devenise o metoda standard de incalzire. Astazi aflam ca in toata Europa, sistemele de incalzire in pardoseala au castigat  foate multa popularitate iar combinate cu tehnologia energiei hidraulice sau electrice provenite din surse regenerabile,  furnizeaza incalzire sau racire extrem de eficienta si economica.